Reuniunea internă 1/RI1: 12 mai 2011, ora 17.00 CONDIȚIILE LOGICE ALE SUSTENABILITĂȚII SISTEMELOR
Reuniunea internă 1/RI1: 12 mai 2011, ora 17.00 CONDIȚIILE LOGICE ALE SUSTENABILITĂȚII SISTEMELOR
SUMAR
Condițiile logice de existență ale sistemului
Condițiile logice de existență ale sistemului logic viu
Condițiile logice de existență ale sistemului sustenabil
Despre paradigma acțională curentă
Despre paradigma acțională a sustenabilității
Factori cauzali ai trecerii necesare la paradigma sustenabilității
Cinci probleme neelucidate în contextul prezentării * * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1
CONDIȚIILE LOGICE DE EXISTENȚĂ ALE SISTEMULUI * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1 *
Condițiile logice de existență ale sistemului logic viu
Paradigma acțională (praxiologică) actuală este paradigma optimalității
Definiție: atingerea valorii extreme a unui obiectiv în condiții restrictive date
Consecințe:
de natură operațională: externalități negative ne-reintegrabile (poluare, încălzire globală etc.)
de natură socială: polarizarea distribuției produsului economic (sărăcie structurală)
de natură politică: globalizarea proceselor (omogenizare ne-stimulativă)
de natură logică: reproductibilitatea ne-sustenabilității (sustenabilizarea ne-sustenabilității)
de natură axiologică: natura este dominată de om (logica existenței este de tip ierarhic – în vârful ierarhiei se află omul)
NB: natura vie non-umană nu a dezvoltat niciodată principii de optimizare, ci doar principii de supraviețuire (sustenabilitate) – de aici costurile enorme ale evoluției, dar care au asigurat perpetuitatea * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1 *
Despre paradigma acțională a sustenabilității?
Paradigma acțională (praxiologică) viitoare este paradigma sustenabilității
Definiție: atingerea acelei valori a unui obiectiv care asigură replicarea procesului într-o marjă apropiată nivelului imediat anterior, cu oscilații simetrice ca sens în această marjă
Consecințe:
de natură operațională: externalități negative reintegrabile
de natură socială: de-polarizarea distribuției produsului economic
de natură politică: regionalizarea proceselor (comunicare auto-stimulativă)
de natură logică: reproductibilitatea sustenabilității
de natură axiologică: natura este unitară (logica existenței este de tip rețea – nu există noduri privilegiate ale rețelei)
NB: doar natura non-vie (principiul minimei acțiuni – Maupertuis) și omul au dezvoltat principii de optimizare. Dar, în timp ce optimizarea în natura non-vie nu produce externalități negative (fiindcă nu există scopuri), omul a generat externalități negative devastatoare care impun, acum, trecerea la paradigma sustenabilității * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1 *
Factori cauzali ai trecerii necesare la paradigma sustenabilității
Producția necesară de output-uri ne-reintegrabile generate de paradigma optimalității
epuizarea previzibilă a resurselor naturale (în primul rând, energetice) neregenerabile
impact necesar: războaie inter-statale pentru preluarea controlului asupra resurselor naturale
deteriorarea ireversibilă a mediului natural viu și neviu (inclusiv din cosmosul apropiat)
Tendințe de hegemonie non-politică generate de globalizare
proces de monopolizare extra-statală a segmentelor economice și sociale
Tendințe de autonomizare axiologică a consumului
transformarea consumului în marca reușitei personale și sociale
transformarea creșterii economice în scop în sine (vezi critica Stiglitz-Sen-Fitoussi)
Tendințe de devalorizare a condiției umane
dreptul natural al unei vieți umane decente depinde prea puțin de „parametrii” individuali și prea mult de parametrii instituționali ai optimalității (pauperizarea) * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1 *
Cinci probleme neelucidate în contextul prezentării
Sistemul, ca obiect al cunoașterii, este „descoperit” de subiectul cunoscător sau este „inventat” gnoseologic de acesta?
Între disipativitate și redundanțe structurale există relații cauzale?
Existența hiper-ciclurilor este inconsistentă cu principiul al doilea al termodinamicii (legea entropiei), adică este posibil un circuit fără rest al output-urilor proceselor din Univers?
Neliniaritatea apare doar în cazul auto-predicțiilor sau este un atribut al oricărei predicții despre sistemele sustenabile?
Principiul invarianței complexității totale este un principiu fără rest sau ar putea fi o versiune a principiului al doilea al termodinamicii, care, însă, e un principiu cu rest (reducerea vitezei entropiei în interiorul unei membrane accelerează entropia în mediul acelei membrane)? * Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției umane” - RI1 *
Comments